Średniowieczne komitaty w Siedmiogrodzie: Różnice pomiędzy wersjami

Wersja z 15:15, 11 paź 2020

Strona	Autorzy	Nota
[1]	[2]	Ten artykuł został przetłumaczony z Wikipedii w języku rumuńskim. Treści pochodzące z Wikipedii w języku rumuńskim są oparte na licencji Creative Commons 3.0 – Uznanie Autorstwa – Na tych samych warunkach. Kopiując je lub tłumacząc, należy podać ich autorów i udostępnić na tych samych warunkach.

Până în anul 1784 (anul reformei administrative împăratului habsburgic Iosif al II-lea) Principatul Transilvaniei a cuprins din punct de vedere administrativ Comitate, Scaune săsești și Scaune secuiești care au fost reînființate în cadrul Regatului Ungariei, cu teritorii mai concentrate și limite simplificate, prin reforma administrativă din 1876 consecutivă constituirii Imperiului Austro-Ungar în 1867.

Comitatele medievale din Transilvania, formate în secolul XI dispar în 1784 odată cu împărțirea în Bezirke decisă de împăratul habsburgic Carol III al Austriei^[1], apoi sunt restabilite în cadrul Regatului Ungar, cu teritorii mai concentrate și limite simplificate, prin restructurarea Imperiului Habsburgic ca Imperiu Austro-Ungar, care desființează în 1876 Marele-Principat al Transilvaniei. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatele devin județe ale României.

Comitatele medievale din Transilvania, tradițional denumite varmeghii (din Szablon:Hu), au fost următoarele:

Înafară de comitate, Principatul Transilvaniei a cuprins și scaunele săsești și secuiești cu anumite privilegii, și ținuturile autonome (Szablon:Hu sau Oláhföldek) Făgăraș și Hațeg cu Ius valachicum (Szablon:Hu) care se aflau în subordinea unui scaun sau comitat.^[2]

Siebenbürgen 1300-1867.jpg

Împǎrțirea administrativă a Transilvaniei medievale.
Județe Transilvania sec17.PNG

Megieșurile transilvane în sec. XVII.
Principate Judete 1711.jpg

Bezirke-le Marelui-Ducat austriac al Transilvaniei (reforma împăratului Carol III al Austriei), ținuturile Moldovei și județele Ţării Românești în 1711.
Administrative map of Hungary (1891).png

Comitatele maghiare din Transilvania între 1876 și 1918.

↑ Mathias Bernath, Habsburgii și începutul formării națiunii române, Cluj 1994; Lucas Joseph Marienburg: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Band 19, Neudruck 1986 aus 1813, editura Böhlau 1996, Ignaz de Luca, articol: Das Großfürstenthum Siebenbürgen în: Geographisches Handbuch von dem Oestreichischen Staate Vand 4 Ungarn, Illyrien und Siebenbürgen, editura J. V. Degen, Viena 1791, paginile 491–549, și harta acestor „Bezirke Siebenburgens” în A. Petermanns Geographische Mittheilungen, editura Justus Perthes, Gotha 1857.
↑ Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Instituții feudale din țările române, ed. Academiei Române, București 1988.

@@ Linia 22: / Linia 22: @@
 Comitatele medievale din [[Transilvania]], tradițional denumite [[Varmeghie|varmeghii]] (din {{hu|vármegye}}), au fost următoarele:
-* [[Comitatul Solnocul Interior]], cu sediul administrativ la [[Dej]].
+* [[Belső-Szolnok]] z siedzibą administracyjną w Dej.
-* [[Comitatul Dăbâca]], cu sediul la [[Gherla]].
+* [[Doboka]] z siedzibą w Gherla.
-* [[Comitatul Cluj]], cu sediul la [[Cluj]].
+* [[Kolozs]] z siedzibą w Cluj.
-* [[Comitatul Turda (Torda)|Comitatul Turda]], cu sediul la [[Turda]].
+* [[Torda]] z siedzibą w Turdzie.
-* [[Comitatul Târnava]], cu sediul la [[Cetatea de Baltă, Alba|Cetatea de Baltă]].
+* [[Küküllő]] z siedzibą w Cetatea de Balta.
-* [[Comitatul Alba (Fehér)|Comitatul Alba]], cu sediul la [[Alba Iulia]].
+* [[Fehér]] z siedzibą w Alba Iulia.
-* [[Comitatul Hunedoara]], cu sediul la [[Deva]], inclusiv Districtul Hațeg.
+* [[Hunyad]] z siedzibą w Deva, w tym dystrykt Hațeg.
 Înafară de comitate, [[Principatul Transilvaniei]] a cuprins și scaunele [[Șapte Scaune|săsești]] și [[Scaunele secuiești|secuiești]] cu anumite privilegii, și ținuturile autonome ({{hu|Vlachföldek}} sau ''Oláhföldek'') [[Făgăraș]] și [[Hațeg]] cu ''[[Ius valachicum]]'' ({{hu|Vlach jog}}) care se aflau în subordinea unui scaun sau comitat.<ref>Ovid Sachelarie, Nicolae  Stoicescu (coord.), ''Instituții feudale din țările române'', ed. Academiei Române, București 1988.</ref>